Să revenim la realitate

Știu, pare foarte ușor, dar tocmai aici e capcana. Ceea ce cei mai mulți dintre noi luăm drept realitate nu este decât o iluzie. De dimineața până la culcare, trăim legănați de impresiile pe care ni le plăsmuiesc simțurile noastre și construim din ele filmul unei lumi care nu este astfel.

Doar ca să complice lucrurile, la dificultățile noastre de a percepe o lume care fuge de noi se adaugă covârșitoarea greutate a propriilor noastre amintiri, mai ales a celor încărcate de suferință, remușcări sau ranchiună, condimentând orice percepție și îndepărtându-ne și mai mult de miezul problemelor.

Nu în ultimul rând, crâmpeiele de realitate care totuși își croiesc drum până la conștiința fiecăruia dintre noi sunt și ele estompate când dau de ultimul obstacol: speranțele și planurile noastre de viitor. De multe ori suntem totalmente surzi și orbi la ceea ce ne înconjoară, pentru că mintea noastră este proiectată cu disperare într-o înfrigurată așteptare a unui viitor incert.

Lăsându-i însă deoparte pe Jon Kabat-Zinn, Eckhart Tolle și teoriile lor, este absolut necesar ca atât pacienții, cât și medicii, să ne reevaluăm atitudinea față de realitate și să recâștigăm contactul pierdut cu prezentul, amețiți cum eram între fantasmele trecutului și aburii viitorului.